Paradoxul iubirii

Noi, oamenii, avem nefericitul obicei de a-i răni pe cei care ne iubesc si de a-i iubi pe cei care ne rănesc, de a-i ignora pe cei care ne adoră şi de a-i adora pe cei care ne ignoră. O fac si eu, o faci şi tu, o facem toţi. Şi ce este curios...o facem de fiecare dată, la orice vârstă. Suferim când suntem refuzaţi şi refuzăm când suntem iubiţi. Căutăm fericirea acolo unde nu există dar nu o vedem la un pas de noi. De aici, cred eu, pleacă toată suferinţa omului. Suntem condamnaţi să căutăm o fericire pe care o simţim inaccesibilă dar la care nu putem renunţa. Veşnica căutare, veşnica nemulţumire, veşnica singurătate.