Omul cu tiparul

Ideea pleacă de la o discuţie avută cu un Amic. O discuţie despre sufletul pereche, despre Androgin, despre veşnica cautare. Îi spuneam Amicului că unii oameni îşi confecţionează un tipar şi orbecăiesc aşa cu el prin viaţă căutând persoana care ar trebui să se încadreze perfect în acel tipar. Ironia sorţii...întâlnesc persoana pe care ei o consideră perfectă, o analizează, o măsoară, o pun în tipar şi...surpriză...se potriveşte, dar rămâne un deget afară. Doar un deget. Dezamăgiţi, pleacă mai departe fără să privească înapoi, neştiind că era suficient un sărut pe acel deget ca să intre şi el în tipar. ...Peste un timp, situaţia se repetă, de data asta rămâne un fir de păr afară, o unghie, o geană. Ei merg mai departe convinşi fiind că vor întâlni persoana care să intre perfect în tipar. Şi ..ajung aşa, aproape de sfârşitul vieţii, nemulţumiţi, utopici, refuzând orice compromis. Până într-o zi, când destinul pare să le surâdă. În sfârşit se arată Sufletul pereche.E perfect, e deplin, e un întreg, nu lipseşte nimic, nu rămâne nimic afară.  Însă... Sufletul pereche are propriul tipar în care ei nu se încadrează perfect şi el, Sufletul pereche,  nu este dispus să facă compromisuri, nu este dispus să sărute acea părticică  care rămâne afară. Păcat..nu?

Să iubim frumos...

Trebuie să încercăm să iubim frumos. Fără a pretinde că ni se cuvine totul şi fără a ştirbi libertatea celuilalt, libertatea de a alege să râmână sau să plece. Trebuie să iertăm ca să putem merge mai departe, să dezlegăm sufletul celui care ne-a iubit, poate nu aşa cum am vrut noi să ne iubească, ci cum a ştiut el. Trebuie să ne iertăm pe noi înşine, să recunoaştem că nu suntem perfecţi, că omul greşeşte adesea din prea multă iubire. Este omeneşte să greşeşti, este divin să ierţi şi să ceri iertare. Mi se pare esenţial să pui iubirea împăturită frumos pe un raft al sufletului, să nu-ţi fie ruşine să te uiţi la ea din când în când. Doar aşa poţi merge mai departe fără să te împiedici de ea...Şi mai trebuie să uităm frumos. Să ne uşurăm sufletul  de povara egoismului, de amintirile dureroase, de întrebările fără răspuns. Şi poate doar aşa vom reuşi să iubim din nou...frumos.

Erasing  yourself   from somebody's life is not as simple as walking out the door...

J'aime cette chanson..

Grégoire - Ami Intime

Je suis l'ami intime
Celui que tu appelles
Dans tes soirs de déprime
Quand l'espoir se fait la belle

Je suis celui qui reste
Quand l'ennui assassine
Qui veut bien faire les tests
Pourris des magazines

Je suis la bonne oreille
Qui sait tout de ta vie
Et quand tu as sommeil
Celui qui veille tes nuits

Mais serai-je autre chose un jour
Si la question se pose
Si le cœur me l'impose
Sait on jamais si j'ose un jour
Devenir autre chose, devenir autre chose
Autre chose

Je suis l'ami d'enfance
La voix du réconfort
Et qui prend ta défense
Que t'aies raison ou tort

Je suis un peu ton père
Celui qui te protège
Quand ils se font la pair
Pour une autre blanche neige

Je suis là quand il faut
Et j'accepte aussi bien
Quand tu me tournes le dos
Parce que tu vois quelqu'un

Mais serai-je autre chose un jour
Si la question se pose
Si le cœur me l'impose
Sait on jamais si j'ose un jour
Devenir autre chose, devenir autre chose
Autre chose

Et tu me parles de toi
Et tu me parles d'eux
parfois je parle de moi...
Mais parlons de nous deux

Serons-nous autre chose un jour
Si la question se pose
Si le cœur nous l'impose
Il faudra que l'on ose un jour
Devenir autre chose, devenir autre chose
Autre chose
Pour toujours...

http://www.youtube.com/watch?v=ZFfd9XH0o60

Într-o lume perfectă

Într-o lume perfectă fiecare copil ar avea lângă el doi părinţi, ambii biologici, fiecare dintre ei fiind sufletul pereche al celuilalt. Într-o lume perfectă, iubirea nu ar muri niciodată iar cuvântul "egoism" nu ar exista în dicţionare.

"Can we pretend that airplanes
In the night sky

Are like shooting stars

I could really use a wish right now (wish right now, wish right now)"


B.o.B ft Hayley Williams – Airplanes

Androginul

"Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milionele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie, din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului. Pentru a înlesni căutarea aceasta, se fac, se refac şi se desfac toate legile şi convenţiile morale şi sociale, tot ceea ce se numeşte empatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminiscenţa originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul bărbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituală. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii trăieşte în om.
Iubire şi Dumnezeu, conştient sau inconştient, trebuie să alcătuiască suprema preocupare a sufletului omenesc. Fără de ele omul nici n-ar putea exista!"

Adam si Eva, Liviu Rebreanu

Un suflet fain îţi mulţumeşte pentru momentul de revelaţie...maestre...!!

Limite

Când ceilalţi au inventat limitele
eu am învăţat să zbor.

Dumnezeu
mi-a tăiat aripile,
mi-a scos ochii
şi m-a legat de coada timpului
poruncindu-i
să mă frângă prin praf de viaţă
până voi recunoaşte
că toate au început şi sfârşit.

Şi ecoul sufletului meu unde să mai erupă?

Mihaela Arhip

http://mihaela-arhip.tripod.com/

Viaţă

Fiecare om
are valoarea ultimului gest însemnat
pe care l-a făcut
pentru
sau împotriva
celorlalţi.

În rest nu e decât viaţă
şi restul nu contează
pentru ceilalţi...

Mihaela Arhip

Ispita

Tu nici nu ştii, nici n-ai simţit prin vise
Cum te-aş topi, de doru-ţi miluită
Şi ce-ai trăi în braţele-mi închise
Cu gura-mi gura ta pecetluită.

Tu nici nu ştii, nici nu poţi ca să-ţi închipui
Ce sărutări ţi-aş da ucigătoare
Când vremea 'ncet îşi picură nisipu-i
Te-ar adormi privirea-mi arzătoare.

(...) Dar bine că nu ştii şi că eşti tare,
Căci de-ai fi tu cel slab, aş fi de gheaţă...
Ah, te-aş lăsa să mori în aşteptare
Ca să te văd îngenunchiat în faţă.

Alioth

Aşteptare

...Car ce fut ma destinee
de toujours regarder passer
devant ma porte la vie
d'attendre sur le seuil l'ami
et de pleurer derriere le cerceuil qui emporte
ce qui ne fut pas accompli...

Hortensia

În această perioadă a vieţii mele...de vreo 2 ani încoace...şi din motive pur intelectuale...încerc să o înţeleg pe Hortensia Papadat -Bengescu. Puţini ştiu că a scris şi poezie.

Bun venit!

Acest blog se vrea o replică adusă Tăcerii...