Pentru ca eu sunt liberă, pentru că tu eşti liber...

Intodeauna am apreciat si am pazit cu ardoare libertatea mea de a spune "da" când cel de lângă mine consideră că e mai potrivit să spună "nu", de a alege albul când celălalt preferă negrul, de a-mi urma visele chiar şi atunci când mi s-a spus că sunt imposibil de realizat. Propovăduim un lucru dar, de foarte multe ori, ne dezicem de a-l şi înfăptui. Asta simt acum când am călcat, în prostia mea, peste ceea ce ar fi trebuit să respect cel mai mult la un om, libertatea de a fi el însuşi, de a spune "da", când eu aleg "nu", de a vedea albul când eu văd negrul. Mă consolez cu faptul că sunt om şi, ca orice om, am libertatea de a greşi...

Femeile mature

Vine o zi când fiecare femeie trebuie să dovedească lumii (şi mai ales ei însăşi), că este o femeie matură. Citesc pe bloguri afirmaţii de genul "Femeia matură este atât de ocupată încât nici nu observă că nu e sunată de barbatul iubit", "femeia matură pleacă atunci când ştie că nu este iubită", femeia matură face, drege....Ce uşor pare când citeşti asemenea rânduri  şi ce satisfacţie ai când descoperi în tine un sâmbure din femeia matură, când poţi să duci la bun sfârşit măcar una dintre valoroasele reguli de conduită ale femeii mature...Ce victorie asupra instinctelor!! Ce răzbunare a propriei demnităţi rănite!! Şi totuşi...descopăr multe femei mature care recidivează...care devin atât de imature când este vorba să desprindă din suflet acel chip iubit, de prea multă lume iubit şi niciodată iubitor. Devin atât de vulnerabile, de fragile încât ar fi în stare să calce în picioare toată teoria şi toate principiile doar că să fie o secundă în preajma celui prea mult iubit, nemeritat de iubit. Şi cel mai greu, în asemenea situaţii, este să te ridici. Ştii că poţi, ţi-e ciudă că ai devenit slabă dar...urcuşul e greu. Şi totuşi, unele femei reuşesc. Nu o dată, nu de două ori....ci de fiecare dată. Probabil pentru că sunt femei mature...