Trebuie să încercăm să iubim frumos. Fără a pretinde că ni se cuvine totul şi fără a ştirbi libertatea celuilalt, libertatea de a alege să râmână sau să plece. Trebuie să iertăm ca să putem merge mai departe, să dezlegăm sufletul celui care ne-a iubit, poate nu aşa cum am vrut noi să ne iubească, ci cum a ştiut el. Trebuie să ne iertăm pe noi înşine, să recunoaştem că nu suntem perfecţi, că omul greşeşte adesea din prea multă iubire. Este omeneşte să greşeşti, este divin să ierţi şi să ceri iertare. Mi se pare esenţial să pui iubirea împăturită frumos pe un raft al sufletului, să nu-ţi fie ruşine să te uiţi la ea din când în când. Doar aşa poţi merge mai departe fără să te împiedici de ea...Şi mai trebuie să uităm frumos. Să ne uşurăm sufletul de povara egoismului, de amintirile dureroase, de întrebările fără răspuns. Şi poate doar aşa vom reuşi să iubim din nou...frumos.
Erasing yourself from somebody's life is not as simple as walking out the door...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu